Splendida cetate a celor o mie de sori – Khaled Hosseini, editura Niculescu, 2020, traducere de Crenguța Năpristoc
Splendida cetate este orașul Kabul din Afganistan, a cărui splendoare se stinge pe parcursul a trei decenii de evenimente zbuciumate: ocupația sovietică, jihadul dus împotriva ei, războiul civil și teroarea instaurată de regimul taliban. Printre locuitorii săi sunt unii care răzbesc și luminează, în cele mai nefericite condiții, și alții care hrănesc înunericul căscat deasupra lor. Contextul și tendințele sociale și politice sunt înfățișate din perspectiva celor două personaje feminine, Mariam și Laila.
Mariam este ruptă din cumințenia Heratului și înnodată de Rasheed, un bărbat al Kabulului. Laila crește în sânul Kabulului strălucitor. Când acesta se sparge în bucăți, un ciob o leagă de Mariam. Nenorocirea le aruncă în aceeași oală și le fierbe îndelung, la foc mic. Odată împreunate în același amar, se aprind ca niște lămpi de veghe. Dacă una deosebește rațional binele de rău, cealaltă îl recunoaște instinctual.
Am căutat soare până la capătul poveștii, iar personajele s-au aprins și stins în fața ochilor mei. M-am văzut călătorind cu un tren pe timp de noapte, iar pe drum erau insuportabil de multe tuneluri. Sorii Kabulului poartă o haină închisă, largă și lungă menită să îi protejeze, să îi ascundă. Veșmântul îi strânge, îi sufocă și îi expune. Mă macină și mă ține trează gândul la toți sorii Kabulului, la cât de aproape sunt și cât de departe în același timp. Mă tem că am înțeles prea puțin, dar mă consolez că am recunoscut lumina.
Acest roman, odată început, se consumă lacom, în ritm alert. Este o carte despre murmurul pierderilor, șoapta continuă a ființelor care au rezistența de neclintit a unei cetăți și despre speranța regăsirii.
„S-a întins pe burtă, simțindu-se ca un animal hăitui, chinuit, și a tresărit ca arsă când Miriam i-a pus cârpe ude pe spatele și coapsele însângerate. Dar, de obicei, Laila nu se dădea bătută cu una, cu două. Se făcea că se îndreaptă spre casă, apoi alegea o rută ocolitoare, pe străzi lăturalnice. Uneori era prinsă, interogată, mustrată, de două, trei sau chiar patru ori într-o singură zi. Apoi vâjâiau bicele și antenele despicau aerul și ea se întorcea însângerată acasă, fără să apuce să o vadă nici măcar o clipă pe Aziza.”
„Laila a obervat că Aziza are unghiile murdare, iar Aziza, care a observant privirea mamei ei, și-a băgat mâinile sub ea. Ori de câte ori se nimerea să țipe vreun copil mucos pe lângă ele sau să vadă unul în fundul gol, cu părul plin de țărână, Aziza clipea și încerca să le explice repede ceva, ca să le distragă atenția. Era ca o gazdă care s-a făcut de rușine în fața oaspeților din pricina dezordinii din casă sau a copiilor ei murdari.”
Khaled Hosseini este scriitor afgano-american (născut în 1965 în Kabul, în prezent trăiește în America), tradus în 57 de limbi și publicat în 70 de țări. Cele trei romane ale sale, apărute la editura Niculescu, sunt: „Vânătorii de zmeie”, „Splendida cetate a celor o mie de sori”, „Și munții au ecou”.