Migrații – Charlotte McConaghy, editura Litera, București, 2022, minunată traducere de Nadina Vișan
Am primit cartea în dar de la prietena mea Adela, mare cunoscătoare a tainelor mele sufletești și om de bază în ceea ce privește alegerile mele livrești. Mi-a spus că „e cu păsări”, și a fost suficient încât să mă pierd în lectură.
Franny Lynch e o femeie pasăre care primește moștenire starea de sufocare. Personajul feminin e o vietate sălbatică, cu pilot automat setat în modul de supraviețuire. În linii mari, planeta e zguduită de dispariția animalelor și a păsărilor, Franny e adâncită în durerea durerilor și înfruntă frigul frigurilor în căutarea rândunicilor-de-mare arctice. Până să devină adult, lumea eroinei se împarte între Irlanda și Australia. În mod constant zbuciumată și mereu pe punctul de a-și lua zborul se prinde totuși de Niall, așa cum numai păsările cunosc, irevocabil, prinderea și desprinderea. Încercând să ajungă de la mamă la tată, Franny răstălmăcește ideea de cuib și se închide în colivie. Strivită de abandon, dezrădăcinată și înjumătățită, speră să aibă cale liberă pentru autodistrugere. Iubirea lui Niall ghidează și deviază zborul final.
Scriitura lui Charlotte McConaghy e un vâjâit, e spumoasă, e șmirghel și mătase, frige și scormonește. Citind-o am găsit pasăre în mine și m-am topit în descrieri despre cer, apă și ghețari. „Migrații” este un roman despre tâlcul plecării și despre nevoia vindecătoare a întoarcerii. Menționez și faptul că romanul e ușor ca o pasăre în zbor, însă pe alocuri, este colțuros, greoi și se face ghem. Charlotte McConaghy trimite în lume o poveste despre sălbăticia stridentă a omului. O sălbăticie care îl predispune la nenorocire și îl îndrumă spre supraviețuire.
„Odată s-a întâmplat ca păsările să fie cele care au dat naștere unei noi ființe a mea, o ființă mai aprigă.”
„Apoi, într-o zi, chiar la intrarea în Galway, unde lumina schimbătoare absoarbe albastrul apei și îl așterne pe iarba lungă, am întâlnit un băiat și el mi-a spus o poveste. Pe vremuri era o femeie care și-a petrecut viața scoțând pe gură pene și într-o zi, cu părul alb și gârbovită, s-a alungit până a devenit pasăre. Din acea clipă, amurgul a vrăjit-o și gura larg căscată a nopții a înghițit-o întreagă.”
„În cele din urmă, norii de pe cer se mișcă și lumina lunii aproape pline pătrunde în peșteră, acoperind pereții cu argint. Sute de păsări care și-au făcut acolo cuibul zboară, bat din aripi, se cheamă una pe alta, o mare de pene negre, și ciocuri curbate, și ochi strălucitori, un univers întreg.
- Petrelii-de-furtună, șoptește Niall și îmi ridică mâna la buze. La mulți ani!
Și înțeleg că nu vom avea niciodată nevoie de cuvinte, pentru că mai adevărat decât acest moment nu e nimic, aceasta e imensitatea iubirii, adâncimea ei cea mai mare. Îl sărut și îl iau în brațe și stăm acolo, privind și ascultând vietățile acelea minunate, imaginându-ne în aceste câteva ore de noapte că suntem și noi la fel ca ele.
E aproape dimineață când el adună această noapte și o distruge cu nimic alta decât o mână de vorbe, așa cum sunt multe lucruri distruse pe lumea asta.”
Charlotte McConaghy trăiește în Australia. A absolvit cursurile universitare de scenaristică la Australian Film Television and Radio School. Este cunoscută pentru publicarea mai multor volume de literatură fantastică pentru adolescenți. „Migrații” (Migrations, 2020) este primul roman dedicat publicului matur. Cel mai recent roman al scriitoarei este Once There Were Wolves, publicat în anul 2021.