Laur – Evgheni Vodolazkin, editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei, 2014, traducere din rusă de Adriana Liciu
Arseni îmi amintește de Iona (Prevestirea – Ioana Pârvulescu) și de Bach (Copiii de pe Volga – Guzel Iahina). Am regăsit aceeași splendoare a omului simplu și mărunt, care vorbește puțin și iubește prea mult. Cei trei se aseamănă prin romantismul cu care iubesc și prin pragmatismul cu care acționează când nu mai e vreme de iubit. Toți trei au o legătură pământească și o viziune nepământească. Sunt predispuși la mari sacrificii, au o preferință pentru izolare, sunt mânați să salveze, deștepte, vindece. Personajul lui Evgheni Vodolazkin trăiește în Evul Mediu, se naște în satul Rukina și la maturitate devine vraci. Devenirea lui se împarte în patru vieți (romanul este structurat în patru cărți) și patru nume (Arseni, Ustin, Ambrozie, Laur).
În mare, povestea este așa: bunicul Hristofor îi deschide mintea lui Arseni prin scrierile sale și îl înrădăcinează dezvăluindu-i taina ierburilor tămăduitoare. Tot el îl îndrumă spre sihăstrie. Ustina apare ca să-l împlinească prin iubire. O pierde și se simte nenorocit. Ustina pătrunde în conștiința lui. Rămâne acolo până la final. Vulnerabilitatea lui Arseni este dezvăluită în conversațiile cu ea.
Vraciul pierde tot ce e de pierdut într-o viață și începe drumul spre mântuire. Astfel, renunță la sine și trăiește vindecând bolnavii pentru a se izbăvi de blestemul de a fi cunoscut fericirea. Incapabil să se salveze, să o salveze pe Ustina, se dedică salvării oricărui om aflat în suferință. Această încrâncenare îl transformă în sfânt. Arseni este un om locuit de durere, și devine sfânt pentru că permite durerilor lumii să locuiască împreună cu durerea lui.
„Laur” a fost pentru mine un pulover de lână, am simțit căldura, dar și rezisțența și asprimea firului narativ. Acest roman neistoric, așa cum precizează Evgheni Vodolazkin, este scris cu o grijă deosebită, talent, blândețe și speranță. Firește, că mi s-a părut scriitura măreață, sigur că m-am minunat și m-am înmuiat de felul în care sunt construite frazele, adesea scurte și deloc complicate. Apoi cuvintele sunt potrivite în așa fel încât ai senzația că fiecare e un caleidoscop, că se întunecă și se înseninează. Nu este un roman prăpăstios, amenințător, ci o poveste despre om și sfânt, aflați într-o încercare de conviețuire sensibilă și vizionară, în continuă transformare, în neobosită șlefuire.
„Hristofor nu scria pentru că s-ar fi temut să nu uite. Chiar și ajuns la bătrânețe, el nu uita nimic. După cum i se părea lui, cuvântul scris pune în ordine lumea. Îi oprește instabilitatea. Nu îngăduie înțelesurilor să se macine. Tocmai de aceea era și atât de larg câmpul de interes al lui Hristofor. Potrivit ideii celui ce scria, acest câmp trebuia să corespundă vastității lumii.”
„Odată cu moartea lui Hristofor s-a văzut deodată că, de fapt, Arseni nu avea pe nimeni altcineva cu care să vorbească. Hristofor fusese singura lui rudă, singurul prieten și singurul om cu care stătea de vorbă. Timp de mulți ani, el îi umpluse toată viața. Moartea lui Hristofor transformase viața lui Arseni într-un pustiu. Viața rămăsese parcă, dar nu o mai umplea nimic. Devenind goală, viața pierduse atât de mult în greutate, încât Arseni nu se mira dacă o pală de vânt o lua în înaltul de dincolo de nori și, poate, o apropia de Hristofor. Uneori, lui Arseni i se părea că anume asta și voia.”
„Nu știa de ce anume se temea – de uragan, de trăsnet, de foc ori de uitătură rea. Poate că de toate la un loc. Ustina era totuna cu iubirea lui pentru ea. Ustina era iubire, iar iubirea era Ustina. El o purta ca pe o lumânare printr-o pădure întunecoasă. Îi era teamă că miile de făpturi lacome ale nopții se vor năpusti asupra acestei flăcări și o vor stinge cu aripile lor.”
Evgheni Vodolazkin s-a născut în 1964 la Kiev. Este doctor în științe filologice și specialist în literatura rusă veche. „Laur” este considerat o capodoperă a literaturii ruse actuale, a câștigat de două ori Premiul Bolșaia Kniga (Premiul întâi și Premiul cititorilor) în 2013. În același an, a primit și Premiul Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi). Bestsellerul este tradus în peste 30 de țări.