De ce fierbe copilul în mămăligă – Aglaja Veteranyi, editura Polirom, splendidă traducere din limba germană de Nora Iuga
După ce m-am dezmeticit și am revenit printre pământeni, mai exact, după ce am terminat de citit „A opta viață” de Nino Haratischwili, am citit un interviu în care autoarea a menționat cartea „De ce fierbe copilul în mămăligă” ca fiind una dintre cărțile sale preferate. Apoi, am fost convinsă de recenzia făcută de Anca Zaharia. Știam care va fi următoarea lectură. Nu am găsit cartea de cumpărat, așa că am împrumutat-o de la Biblioteca Județeană Astra Sibiu. Ulterior, am achiziționat-o sub formă de ebook de pe Libris. A fost o lectură scurtă și intensă ca un fâlfâit de aripi. În timpul lecturii am ascultat obsesiv Alexandrina Hristov (Republica Moldova) și Alina Orlova (Lituania). Cu atmosfera păsărească și dulce-amară, am mușcat din cărțulie. Scriitura m-a dus cu gândul la Tatiana Țîbuleac (Grădina de sticlă), la Elfriede Jelinek (Pianista), la Doina Ruști (Lizoanca). Pentru că e un spectacol de carte, mi-am amintit de piesa „Femeia țintă și cei zece amanți” (text după Matei Vișniec) jucată cu ani în urmă la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu (coproducție a Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu și a Theatre de la Licorne din Franța).
O fetiță trăiește și călătorește cu circul. Tatăl fetiței e clovn, mama e acrobată, sora e povestitoare, mătușa e doică. Mereu anxioasă și îngrozită că și-ar putea pierde mama, fetița ascultă povestea copilului care fierbe în mămăligă. Amintirile despre țara din care fuge, România, se rezumă la mentalitate, gastronomie și obiceiuri religioase păstrate de familie. Exagerat, strident, dramatic, circul pătrunde și în mijlocul familiei, iar spectacolele desfac legăturile inițiale dintre parteneri. Relația copilei cu mama se frâmântă, se întinde și se coace de-a lungul romanului. Cu naivitate, vulnerabilitate și ascuțime, copila descrie o mamă, care se dezvăluie când sufocantă, când neglijentă, abuzată și decepționată, aflată mereu în pericol de accidentare.
„Îmi imaginez cerul.
E atît de mare încît, adorm imediat ca să mă liniștesc.
Cînd mă trezesc, știu că Dumnezeu e un pic mai mic decît cerul. Altfel, ar trebui, cînd ne rugăm, să adormim întruna de frică.”
„Oamenii caută fericirea cum caută sîngele inima. Cînd nu mai curge sînge în inimă, omul se usucă, spune tata.
Străinatatea e inima. Iar noi sîngele.
Și familia noastră de acasă?”
Raftul cu ultimele suflări – Aglaja Veteranyi, editura Polirom, 2019, traducere din limba germană de Nora Iuga
„Raftul cu ultimele suflări” este un roman despre boală, degradare, suferință și moarte. Copila devine adultă și descrie ruptura definitivă de mătușă, o figură cel puțin la fel de importantă ca cea a mamei. Mătușa este prima mamă a fetei, este cea care o crește. Tradițiile și cutumele aduc în prim plan țara părăsită, de la pregătirea colivei și până la prejudecățile legate de sistemul medical, România umple creierul și plămânii personajelor și le sabotează integrarea. Mama nu mai este centrul vieții tinerei. Mătușa și modul în care aceasta se prăpădește adună deasupra mamei și a fiicei cei mai grei nori, nori de furtună pe care nu îi mai alungă nici un spectacol. Mătușa-mamă, mătușa-soră, se deșiră și lasă în urma ei două femei pe picior de egalitate. În ochii fiicei, mama, acest aluat care dospește neîncetat, acaparează în mod organic și crud întreg spatiul emoțional, îmbâcsit de acreala drojdiei.
„Copiii reci ai mătușii mergeau la mama mea.
În ea au înfipt ace.
După ce m-am născut, multă vreme am rămas cheală, fără gene și sprâncene, părul meu nu putea să se decidă pentru o culoare.
Ochii mei au luat culoarea ochilor mătușii.”
„Mama e frumoasă ca Bambi, căprioara. Nu pot s-o iubesc, doar s-o privesc.
Dacă o iubesc pe mătușa mai mult decît pe mama, ochii frumoși ai mamei mă vor stinge.
Dacă o iubesc pe mătușa mai mult decît pe mama, mama o s-o lase pe mătușa la Paris.
Dacă o iubesc pe mătușa mai mult decît pe mama, îmi pare rău de mama.”
Aglaja Veteranyi lasă în urma ei acrobație literară, de mare risc, poetică și perfectă. Autoarea s-a născut în 1962, în București, într-o familie de artiști de circ. După ce petrece mult timp călătorind se stabilește în Elveția. Actrița, poeta, scriitoarea Aglaja Veteranyi se sinucide într-un spital din Zurich în anul 2002.
„De ce fierbe copilul în mămăligă” este distins cu premiul Cea mai bună carte a anului (Zurich, 1999), Premiul pentru literatură (Berlin, 2000) și Premiul Chamisso (Munchen, 2000).