Livada de peri – Nana Ekvtimishvili, editura Black Button Books, 2023, traducere din limba georgiană de Oto Peikrishvili
Am fost avertizată că o să fie o lectură greu de digerat. Acum, la final, am degetele răsfirate pe tastatură, sortez gânduri, și îmi e că scap mult suflet.
Disclaimer: „Livada de peri” este cărțulia care rașchetează, forțează și dezasamblează. M-a dus cu gândul la „Pelinul negru” de Ioana Nicolaie și la „Pe o singură voce” de Susanna Tamaro. Am citit-o cu pauze, am trăit-o și am visat-o.
Lela crește în orfelinate, înjură mult, observă și mai mult, și se transformă din victimă în protectoarea câtorva copii din orfelinat. Înainte să îi cunosc pe Lela, Irakli, Stela, Levan și Vasca, m-aș fi uitat la copilărie ca la prima ninsoare albă, ce pică provindențial din cer, dar după câteva pagini, și după câțiva metri mai departe de zona mea de confort, am aflat că este copilărie și sub stratul de zăpadă, acolo unde își dau mâna murdăria și meschinăria.
Lângă orfelinat, există această livadă de peri, un miraj periculos, imposibil de explorat, cu fructe uscate. Lângă toate acestea este lumea mare din Georgia, cumplit de familiară și balcanică, neprimitoare, primejdioasă și îndepărtată. Copiii, pentru că este o carte a copiilor, și despre copii, își pierd părinții, sunt neîngrijiți și abuzați de adulții din preajma lor, sunt tolerați de vecini, dar neintegrați, și sunt curtați spre adopție.
Acest roman este o poveste nedreaptă despre viețile celor mici, cu starturi compromise, desfășurată într-un Tbilisi cu mirosuri, tradiții, comunitate, corupție și retard. Am rămas cu imaginea copilului care nu are un om mare al său, și care, doar prin întâmplare, este compensat cu o gașcă formată din alți copiii.
„În baie e un miros puternic de detergent, săpun de rufe și pereți uzi, cu mucegai pe la colțuri. Dacă în acea zi vreunui copil i s-a pus tratament pentru păduchi, atunci se mai adaugă un miros, care provoacă dureri de cap.
Lela face duș la începutul săptămânii. Îi place să intre singură în baie, după ce s-au spălat rufele, iar toți copiii au făcut deja baie. Când pe corpul proaspăt spălat își pune hainele nespălate, i se pare că îmbracă o piele veche și familiară.
Mirosul rânced al aragazelor uriașe, pline de grăsime invadează cantina, un miros persistent care variază doar în funcție de meniul zilei: terci, borș, cartofi prăjiți în ceapă și un surogat de chiftele, din pâine veche, cartofi și verdețuri.”
„Există un singur loc în tot internatul în care Lelei îi place să stea tocmai datorită mirosului. Clădirea cu dormitoare are o scară de incendiu spiralată, din fier, fixată pe zidul dinspre băi. Vara, soarele încinge metalul ruginit și scara emană un miros straniu, dulceag. Lelei îi place să urce pe ea de când era mică, deși spirala o amețește și trebuie să se oprească la fiecare treaptă până la ultimul etaj.”
Nana Ekvtimishvili, scriitoare și regizoare, s-a născut în 1978, în Tbilisi, Georgia. A studiat la Facultatea de Filosofie a Universității de Stat din Tbilisi. A absolvit Academia de Film Konrad Wolf din Postdam-Babelsberg, Germania.
„Livada de peri” este romanul de debut al Nanei Ekvtimishvili, publicat în anul 2015, și nominalizat la International Booker Prize în 2021.