Pitulicea – Anne Enright, editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei, 2023, București, tradusă splendid din limba engleză de Iulia Gorzo
Am primit cartea asta cadou de la prietena mea Ela. M-a dat peste spate! E la fel de proaspătă și vie precum coperta (ilustrația îi aparține lui John James Audubon). M-am tot gândit cum să o abordez în timp ce o citeam și mi-au trecut niște subtitrări prin fața ochilor: femei, păsări, flori, o singurătate a păsărilor locuită de femei, o viață a femeilor cu fermoar, o viață profund feminină cu fantome masculine. Apoi, am gândit-o în zbor.
Long story short: avem acest personaj Phil, tată, bunic, foarte fantomatic și poetic. Acesta, mai degrabă, bântuie decât e prezent. Phil nu are de unde să ofere tot ce ar avea de primit cele două surori Imelda și Carmel. Phil are versuri și rimă, iar specialiștii vremii spun că are și poezie bună, dar reflexe de tată nu prea spre deloc. Surorile nu se suferă, nu știu să-și fie rude.
Carmel o are pe Nell și asta e unic și salvator. Apare o tensiune atunci când Carmel se lipește prea tare și Nell încearcă să se desprindă. Mi-a fost ușor să văd câtă pasăre împart cele două, însă nu aș ști să spun unde începe pitulicea și unde se termină. Am văzut și cum un tată stabilește filtrul în care te uiți la o viață și cum o mamă își propagă turbulențele și dă ritmul acelei vieți.
„Pitulicea” este o carte scrisă în fluxul conștiinței, pe note alungite de nostalgie, letargie, nevralgie, în care singurăteatea e alertă. Ea crește ca un balon și se umple din guri egale de aer. Balonul se ridică în aer cu ajutorul mărunțișului din gândurile celor două femei, Carmel și Nell. Devenit cuib și stabilit undeva deasupra pământului, din inocenta convingere că toate gândurile se duc în sus, e un loc molatic, elastic, izolat – satisface o nevoie, nu se transformă în adăpost. Mamă și fiică încearcă să-și potrivescă propria însingurare după ordinea și modelul marii însingurări.
Mi s-a părut remarcabilă scriitura Annei Enright și tot ce a trezit în mine. Inclusiv această asociere a singurătății cu viața unei păsări. Femei am mai asemănat cu păsări, însă s-a limpezit o altă imagine – cea a singurătății unui zbor întins pe trei generații transmis din tată în fiică și din mamă în fiică deopotrivă.
„Întregul episod a fost mai puțin o poveste de dragoste și mai degrabă o îndepărtare de o femeie care o făcea să se simtă dorită sau nedorită – și aveau să treacă mulți ani și destule scandaluri până să-și limpezească acest adevăr despre ea însăși: lui Carmel îi plăceau bărbații – am putea spune chiar că îi prefera -, dar părea să-i vină greu să se culce cu ei, iar viața ei emoțională era plină de femei cu care nu se înțelegea.”
„În ultima vreme sunt obsedată de lumină, e așa greu de comercializat. Nu mă refer la un răsărit frumos, la o vacanță însorită sau la lumina care face ca o fotografie să arate bine. Mă refer la strălucirea în sine, la aerul luminat. La scânteierea mâinilor mele pe tastatură.
Ador darul sosirii ei.
Lumina pe care o vedem e întotdeauna veche de opt minute și jumătate. Întotdeauna, de fiecare dată. Și ne închipuim că e la fel pentru toți, dar nu e chiar la fel – ochii noștri întâlnesc proprii fotoni.
Mă înșel?
Caut informația și aflu că ochii noștri mănâncă fotoni, îi absorb. Ochii noștri creează imagini distrugând lumină. Ca găurile negre. Dumnezeule, îmi zic. N-ai ce comenta la asta.”
„Toate poeziile, spune Phil, sunt despre dragoste neîmpărtășită. Nu sunt convins că există alt fel de poezie. Și, sincer, nu sunt convins că există nici alt fel de dragoste.
Tipul cu ochelari lunguieți pare amuzat și în același timp cât se poate de serios.
Dante și Beatrice a lui?
Nu e vorba despre fată, nu e o fată sau alta, ci ideea că ea nu e aici. Și când ea pleacă, nu e nimeni ca ea.”
Anne Enright s-a născut în anul 1962, în Dublin, Irlanda. Este considerată una dintre cele mai importante voci ale literaturii contemporane mondiale. Este profesoară de scriere creativă la University College Dublin. Romanul „Pitulicea” (The Wren, The Wren) a câștigat Writer`s Prize for Fiction în 2024 și a fost finalist al Women`s Prize for Fiction 2024. Cărțile sale au apărut în aproximativ patruzeci de țări.