Toată lumina pe care nu o putem vedea – Anthony Doerr, editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei, București, 2016, traducere splendidă de Iulia Gorzo
A venit vremea să vorbesc despre lumina acestui roman. Prin întunericul, de dinaintea și din timpul, celui de al doilea război mondial joacă în zigzag câteva lumini-personaje. Acestea conduc cititorul prin realitatea tragică, îndulcind poteca prin frânturi de omenie, curaj, sacrificiu și rezistență. Osatura istoriei rămâne de neclintit, însă carnea care îmbracă scheletul e compusă din milioane de momente. Ore de lașitate, spaimă, disperare, ură, cruzime se întrepătrund cu minute de compasiune, înțelegere, revelație, bunăvoință.
Marie-Laure LeBlanc trăiește cu tatăl ei la Paris. Orbirea copilei îl stimulează pe tată să o antreneze pentru a supraviețui în umbră. Fetița citește Jules Verne și e fascinată de melci. Werner Pfenning supraviețuiește în Essen, Germania. E orfan, are o soră, Jutta, și e pasionat de radiouri. Cel de al doilea război mondial o trimite pe Marie-Laure în Saint-Malo, și îl aduce pe Werner pe câmpul de luptă. Timp de o strălucire destinele celor doi se intersectează. Lumina explodează în mii de fâșii, în unde radio, în date ce țin de biologie, în calcule de fizică și matematică, lumina are gust de piersici la conservă. Cele două personaje prin ochii cărora se așterne lumea sunt apropiate de vocea profesorului și melodia lui Chopin Clair de la lune.
Antony Doerr e un magician, construiește niște imagini care taie respirația. Aduce în prim plan două personaje care se dezvoltă în medii total diferite și le țese, folosindu-se de lumină, o apropiere din punct de vedere al intelectului și al emoției. Doi copii stimulați diferit pot găsi un numitor comun prin știință, literatură și muzică. Domenii de interes în care politica rămâne pe dinafară. Amintesc că m-a înduioșat Volkheimer, uriașul îndoctrinat a cărui lumină e Werner. Și Jutta, care își conservă rațiunea și propria judecată.
„Ca să ajungă de la masă la toaletă, se ghidează după o sfoară pe care singură și-a împletit-o. El îi aduce cina pe o farfurie rotundă și-i descrie pozițiile diferitelor alimente după limbile ceasului. Cartofii la ora șase, ma cherie. Ciupercile la trei. Apoi, el își aprinde o țigară și se așază să meșterească la miniaturile lui la o masă de lucru din colțul bucătăriei. Construiește o machetă a întregului cartier, cu casele lui cu ferestre înalte, cu burlane, cu laverie, o boulangerie și micuța place de la capătul străzii, cu cele patru bănci și zece copaci. În nopțile calde, Marie-Laure deschide fereasta dormitorului și ascultă înserarea care se lasă, molatică și tihnită, peste balcoane, frontoane și hornuri, până când adevăratul cartier și cel miniatural i se contopesc în cap.”
„Un băiat de la Schulpforta îi descrisese o dată lui Werner un miting de la Nurnberg: un ocean de steaguri și pancarte, așa îl descrisese, roiuri, roiuri de băieți sub lumini și Fuhrerul însuși pe un altar la opt sute de metri de ei, coloane din spatele lui scăldate în lumina reflectoarelor, o atmosferă suprasaturată de sens, furie și virtute care-i înnebunea pe Hans Schilzer și pe Heribert Pomzel, îi înnebunea pe toți băieții de la Schulpforta, iar singura persoană din viața lui Werner care vedea dincolo de toată mizanscena era sora lui mai mică. Cum? Cum de înțelegea Jutta mult mai bine cum funcționa lumea? În timp ce el știa atât de puține?”
„Cu toții venim pe lume ca o celulă unică, mai măruntă decât un fir de praf. Mult mai măruntă. Împărțiri. Înmulțiri. Adunări și scăderi. Materia trece dintr-o mână în alta, atomii zboară încolo și încoace, moleculele pivotează, proteinele se aglutinează, mitocondriile emit didactele lor oxidative. La început, suntem un roi electric microscopic. Plămânii, creierul, inima. După patruzeci de săptămâni, șase trilioane de celule sunt strivite în menghina filierei genitale a mamelor noastre și urlăm. Iar lumea vine peste noi. ”
Antony Doerr este născut în 1973 în Cleveland, Ohio. Romanul All the Light We Cannot See a câștigat în 2015 premiul Pulitzer și Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction.
Romanul a fost ecranizat în 2023 de către Netflix, are un sezon și patru episoade. Am devorat episoadele și m-am topit după Marie-Laure cea mică, interpretată delicat și fermecător de Nell Sutton. M-au impresionat Aria Mia Loberti (Marie-Laure LeBlanc) și Lars Eidinger (Reinhold von Rumpel). Hugh Laurie (Etienne LeBlanc) și Mark Ruffalo (Daniel LeBlanc) au fost impecabili, ca de obicei.