Viața ca un râu – Shelley Read, editura Litera, București, 2023, traducere din limba engleză de Bogdan Perdivară
Imediat după ce am ascultat audiobook-ul pe Voxa, în lectura Danielei Nane, am hotărât că trebuie să am cartea și să o citesc. Am început lectura pe malul Dunării, într-o zi galbenă-galbenă, tăcută, cu râu și munte deasupra paginilor.
Victoria Nash trăiește în orășelul Iola, Colorado, împreună cu tatăl și fratele ei. Familia deține și se ocupă de îngrijirea unei livezi de piersici. Torie și Seth cresc orfani de mamă și muncesc alături de tată. Părintele rămas crește copiii cu stângăcie și nepricepere, fără să aline și fără să impună limite. Torie este umilă și tăcută, iar Seth este furios și violent. Întâlnirea cu Wilson Moon, un tânăr fugar indian, o transformă pe Torie în Victoria.
Firul narativ este asemenea râului Gunnison, are un curs năvalnic și neîntrerupt. După toate necazurile prin care trece, Victoria devine răbdătoare, puternică și curajoasă. Acceptă tovărășia mută a lui Ruby-Alice, apelează la ajutorul și sfaturile lui Verzișor, se bucură de sprijinul și veselia Zeldei, răspunde la rugămintea lui Inga. Devotamentul față de piersici e dovada că păstrează vie amintirea familiei, iar instinctul animalic e tot ce rămâne din relația cu Wil și Copilul Albastru.
„Viața ca un râu” este un roman despre asprimea naturii și a oamenilor, despre blândețe și ticăloșie, despre abandon și regăsire. Prin descrierea măreață a peisajelor, prin dulceața personajelor, inclusiv prin prezența nelipsită a livezii de piersici, Shelley Read clădește mesaje de speranță și consolare. M-a impresionat mult amestecul de bun-simț, rațiune, animalitate și sălbăticie. Personajul feminin crește în acest melanj, fără să devină copleșitor sau artificial. Astfel că, maturizarea Victoriei are forfota unei păduri, efervescența unui râu, greutatea unui munte și binecuvântarea pământului.
„Ziua de toamnă începuse la fel de normal ca terciul și ouăle prăjite pe care le dădusem bărbaților la micul-dejun. Nu-mi sărise în ochi nimic ieșit din comun cât mă ocupasem de casă și de animalele docile din cotețe, cât culesesem două coșuri de piersici tomnatice în aerul răcoros al zorilor și-mi văzusem de comisioanele obișnuite trăgând, legat de bicicletă, căruțul hodorogit, apoi mă întorsesem să gătesc prânzul. Viața mă învățase însă că extraordinarul stă mereu la pândă dincolo de ordinar, precum lumea adâncă și misterioasă de sub întinderea mării.”
„Există un soi de tristețe mai presus de tristețe, care curge precum siropul fierbinte în toate fisurile ființei tale, cu începere de la inimă și îmbibându-ți celulele, chiar și curgerea sângelui în vene, așa încât nimic – nici pământ, nici cer, ba nici măcar propria-ți palmă – nu mai arată vreodată la fel. E tristețea ce schimbă totul.”
„Pot asemăna emoțiile de care am avut parte în ziua aceea cu cele ale nașterii înseși, animalitatea deplină, propulsia crudă în ceva care depășea în așa măsură alegerea și rațiunea, încât suspinele mele au sporit, devenind urlete spasmodice. M-am cuprins cu brațele peste burtă și m-am îndoit de șale, ocrotind greutatea lăuntrică de nenumit pe care nici o jelanie de pe lume n-o putea înlătura...”
Shelly Read trăiește în Colorado, în munții Elk din partea de vest a statului. Este licențiată în artă narativă și studii literare la Universitatea din Denver. A absolvit programul postuniversitar de scriere creativă de la Temple University.
„Viața ca un râu” este romanul de debut al autoarei și a devenit bestseller internațional fiind tradus în 30 de limbi.