Copila de zăpadă – Eowyn Ivey, editura Polirom, colecția Biblioteca Polirom, Iași, 2012, traducere de Veronica D. Niculescu
Îmi amintesc mereu povestea copilei de zăpadă iarna. Cât timp mai este iarnă, mă grăbesc să scriu despre minunăția aceasta de roman. Am aprins o lumânare de la Cup&candle (Good Mood – ambră și santal), nu știu dacă ambra și santalul sunt cele mai potrivite pentru asprimea peisajului, pentru magia Fainei, dar simt că îmi oferă mirosul speranței că soarele apucă să încălzească orice colț răcit și îndepărtat.
Mabel și Jack s-au mutat în Alaska pentru a lua viața de la capăt. Viața anterioară, cu tihna și plăcerile ei, s-a sfârșit deoarece cuplul nu poate avea copii. Soții au prins de capătul îndepărtat al lumii. Nicidecum cel mai rodnic, sau cel mai prietenos. Ceea ce pare o autopedeapsă se dovedește a fi binecuvântarea îndelung așteptată. Cu sălbăticia și îndărădnicia lui, pământul abundă în frumusețe, viață, magie. Alaska mai are și o mână de oameni zdraveni și inimoși, rezistenți și solidari. Pe măsură ce iubirea celor doi soți se rescrie și se recompune, supraviețuirea se transformă în trai feeric. Zăpada îi hrănește, îi provoacă și îi protejează. Frigul contribuie în mod semnificativ la estomparea graniței dintre realitate și basm.
Copila de zăpadă, Faina, personaj magic, copil atins de tragedie, umple viețile celor din jur. Zână a pădurii, fiică, iubită, mamă – fiecare dintre personaje înțelege din ființa copilei cât are nevoie pentru a răzbi. Prin acest personaj, iluzoriu și volatil, Eowyn Ivey, sugerează cu blândețe și subtilitate că furtunile se trăiesc cu spaimă și speranță.
Robert Goolrick spune că acest roman pare a fi rezultatul colaborării dintre Gabriel Garcia Marquez și Willa Cather. Dacă despre Garcia Marquez și realismul magic am o idee, despre Willa Cather nu știu nimic. Așa că am comandat câteva dintre cărțile ei ca să pot cunoaște și înțelege realitățile vieții de fermier și sălbăticia ținuturilor din Alaska.
Menționez și că romanul are la baza basmul rusesc al Sneguroșkăi, care apare și în „Fata din turn” de Katherine Arden, al doilea roman al trilogiei fantasy Winternight.
„Mabel știuse că va fi liniște. Până la urmă, asta era și ideea. Fără copii gângurind sau plângând. Fără copii din vecini chiuind a joacă de-a lungul aleii. Fără lipăit de piciorușe pe treptele de lemn tocite de generații sau țăcănit și păcănit de jucării pe podeaua bucătăriei. Toate aceste sunete ale eșecului și regretului său aveau să rămână în urmă, iar în locul lor avea să fie liniște.”
„Toată viața crezuse în ceva mai mult, în misterul ce prindea contur la limita simțurilor ei. Era fâlfâitul aripilor de molie pe geam și era promisiunea nimfelor apei pe fundurile pestrițe ale pârâurilor. Era și mirosul stejarilor din serile de vară când se îndrăgostea și era felul în care zorii se avântau peste iaz și luminau apele.”
„Era o posibilitate pe care n-o putea îndura. Se strângea puternic, de parcă dincolo de coastele încorsetate ar fi putut cuprinde toate posibilitățile, toate variantele de viitor și toate morțile. Poate că dacă se strângea tare. Poate că dacă ar ști ce va fi sau ce ar putea fi. Sau dacă și-ar dori îndeajuns de puternic. Dacă ar putea crede.”
Eowyn Ivey s-a născut în 1973, în Alaska, America. Trăiește în Alaska alături de familia ei. Jurnalist, librar, scriitor, Eowyn Ivey a publicat, până în prezent, patru romane, dintre care doar două sunt traduse în limba română: Copila de zăpadă (2012) și Spre marginea luminoasă a lumii (2016). Romanul The snow child a fost tradus în 26 de limbi și nominalizat la Premiul Pulitzer.